De fiecare data cand imi aluneca ochi spre tabloul de pe peretele din camera mea ma invaluie un sentiment de liniste si o dorinta nebuna de a putea fi in acel loc minunat.
Plopi maiestosi troneaza si acapareaza mare parte din tablou, falindu-se cu frunzele lor cu o larga paleta de culori de un verde mirific.
Pamantul parca cersind, cere cativa stropi de soare, satul de umbra plopilor.
Cerul se intrezareste printre frunzele copacilor avand in chirie doi-trei norisori de un alb imaculat.
Mandrul astru, soarele, abia se mai vede de frunzisul des.
Intr-un crang, parca de nicaieri, apare o casuta mica, frumoasa. Peretii din chirpici abia se mai zaresc de sub acoperisul lung pana-n pamant, pictat in culorile naturii.
Pridvorul casei, dintr-un lemn frumos cioplit, pare mandru si te cheama sa -l admiri.
De atatea ori ma imaginez in acel loc splendid... Iar visul meu ar fi ca intr-o zi sa gasesc acest loc minunat unde sa-mi traiesc viata.
